În fiecare zi trec prin Piaţa Universităţii, în jurul prânzului. Astăzi, pe la ora 13, pe o temperatură de -13°C, un singur român mai ţinea steagul sus la Km.0 al Democraţiei şi Libertăţii. Este dovada că fiecare dintre noi contează! Spre seară, s-au adunat mai mulţi. Unii au ieşit de la serviciu, iar alţii au venit chiar din provincie. Mi s-a părut că locul s-a umplut mai repede după ce mai mulţi timişoreni, după vorbă, dupa port, au debarcat dintr-un autobuz în Piaţa Universităţii.” <CONTINUARE>
Acum 40-50 ani, Dubai era o întindere de deşert cu un sat mic de pescari, culegători de perle şi beduini săraci. Startul dezvoltarii se datorează şeicului Saeed Al-Maktoum din familia (iniţial tribul) Maktoum, el fiind cel care a avut inspiraţia să concesioneze terenul pentru identificarea “eventualelor” rezerve de petrol companiei Shell în anii ’50. Ulterior, oraşul-emirat Dubai a atras populaţie muncitoare şi companii care au creat un mediu de afaceri scutit de taxe si impozite. In 1980 s-a ridicat primul zgârie-nori şi de atunci oraşul creşte în fiecare zi. Acum are puţin peste 5 milioane de locuitori, dintre care două milioane sunt localnici, iar restul sunt străini angajaţi în servicii. Preţul unei excursii ajunge la circa 800 de euro de persoană, din care 500 este numai preţul biletului de avion, iar restul pentru cazare 8 nopţi cu mic dejun inclus la 3 stele plus. <CONTINUARE>
Ieri, 25 de activisti din Romania, Ungaria, Austria, Italia, Germania si Slovacia au protestat impotriva proiectului de la Rosia Montana la Ministerul Mediului din Bucuresti. Acestia au ocupat biroul ministrului mediului, Laszlo Borbely, si nu sunt dispusi sa plece pana cand acesta nu va renunta la proiect, neacordandu-i avizul de mediu. In paralel, activisti Greenpeace protesteaza la ambasadele romane din Budapesta, Viena, Sofia, Ljubljana, Varsovia si Bratislava, pentru a marca implinirea a 12 ani de la dezastrul ecologic de la Baia Mare si pentru a solicita ca Romania sa interzica folosirea cianurii in minerit. <CONTINUARE>
In inima Europei, la Praga, pe Charles Bridge, poti avea un singur regret: ca nu esti suficient de talentat sa scrii o poezie, sa canti sau sa pictezi, sa contribui cumva la bucuria universala. Praga este un oras ca o vacanta. Toata lumea este extrem de relaxata. In ciuda miilor de turisti, nimeni nu se agita, nimeni nu se inghesuie. Poti identifica doar grupurile de italieni guralivi. …Ma intreb daca la atmosfera de pace si liniste contribuie si faptul ca (dupa spusele unui ghid) orice locuitor are dreptul de a creste acasa (numai pentru consum propriu!) cinci plante de marijuana?! Pentru a nu rata ceva important, mi-am cumparat un ghid care mai rau te incurca! “Ghiduri Turistice Vizuale – TOP 10 PRAGA” la pag.126 scrie: “Aflat la 15 km nord-vest de centrul orasului, Ruzyn este singurul aeroport international din Praga (…) Autobuzele municipale deservesc aeroportul, la fel si o firma privata de transport. Sunt insa mai scumpe decat taxiurile. <CONTINUARE>
Pe aici nu se mai trece! De aproape 10 ani, o parte din str. Tudor Mihai este închisă abuziv, devenind “proprietate privată” protejată prin tradiţie de Primăria Sectorului 2. Tot cartierul cunoaşte locul ca fiind o ciudăţenie, o ilegalitate tolerată de autorităţi. Doar primarul Neculai Onţanu (în funcţie din anul 2000) încă mai ascunde sub preş plângerile celor 22 de familii care trăiesc pe această stradă fantomatică, fără apă şi canalizare. Avertismentul publicat de “Evenimentul Zilei” în 2008 a rămas fără ecou. De ce Onţanu nu se urcă pe buldozer să deschidă acest drum? Pe o partea a străzii Tudor Mihai se întinde domeniul “Supercom” (împrejmuit cu gard albastru), societatea de salubrizare care are monopol pe tot gunoil din Sectorul 2! Directorul Ionel Ciuclea a dovedit că este şi peste primar şi peste lege – şi-a prelungit gardul şi a blocat intersecţia cu str. Ghergheţei, iar din sens opus a închis drumul cu dale de beton! <CONTINUARE>